Ceea ce văd ei în tine nu este al tău, este al lor. Al tău este ceea ce vezi tu în ei!

Nu când ești mângâiat sau iubit, ci când ești jignit, atunci îți dezvălui cu adevărat caracterul.
Atitudinea cu care abordăm o astfel de situație spune totul despre noi. Reacția pe care o vei experimenta, pozitivă sau negativă, calmă sau plină de mânie, să știi că vine dintr-un timp trecut. Răspunsul pe care îl vei da însă, vine din prezent. Folosește înțelept lucrul acesta!
Persoana care te jignește vrea să te aducă la nivelul ei de comunicare. Tu alege să îți păstrezi demnitatea. Nu răspunde cu aceeași monedă. Nu răspunde violenței cu o altă violență, pentru că nu veți mai ieși întregi de acolo. Niciunul dintre voi. În plus, insulta este o formă infimă de exprimare a dezacordului, arată imaturitate, nesiguranță, lipsă de bune maniere și de argument. Nu-i așa că nu ți se potrivește?
Indiferent de ceea ce simți, dacă te-ai împăcat sau nu cu ceea ce știi că ești, dacă ai lăsat în urmă ceva nerezolvat cu tine însuți, de toate acestea te poți ocupa mai târziu. Dar acum, ridică-te deasupra celuilalt! Nu coborî! Pentru că el nu acolo are nevoie de tine.
Îmbrățișează-l! Un om care jignește, suferă. Nu o să vezi niciodată un om fericit, un om împăcat cu sine, să insulte pe cineva. Orice om oferă ceea ce are în suflet. Pentru că ce nu are, de unde să dea!? Jignirea nu este altceva decât manifestarea unor frustrări acumulate, iar intensitatea ei este direct proporțională cu durerea interioară a celui care jignește.
Există părți ale personalității care la un moment dat nu mai pot fi încuiate, izolate în inconștient, și răbufnesc la suprafață. Când nu mai pot fi purtate, un om slab la momentul acela, le proiectează supra altei persoane pentru a se elibera de ele și pentru a părea mai puternic prin diminuarea valorii celuilalt. Nu te lăsa copleșit! Totul se întâmplă în mintea lui. Prezența ta acolo însă, poate contribui la a-și vindeca niște răni, iar pe tine te poate ajuta să întărești relația pe care o ai cu sine.
Nu înregistra cuvintele oamenilor ca pe niște insulte, nu le permite să îți lase cicatrici, pentru că ele nici măcar nu au legătură cu tine, ci cu persoanele de la care pleacă. Manifestarea lumii exterioare este oglindirea lumii interioare.
Ceea ce văd ei în tine nu este al tău, este al lor. Al tău este ceea ce vezi tu în ei.

     Te îmbrățișez!
     Cu drag, Valentina

Unii oameni cred că cei puternici nu mai au nevoie să fie îmbrățișați!

A tolera înseamnă a suporta, a trece cu vederea, a îngădui o situație, un fapt (nepermis).
Iartă! Pentru liniștea inimii tale! Când ierți, alegi să fii liber și nu legat de celălalt prin ură sau resentiment. Fiecare om are modul lui de a răzbate în viață. Dar știi? A ierta nu înseamnă a tolera. Lasă pe fiecare să fie așa cum vrea, însă nu trebuie să te alături unor lucruri dacă nu se aliniază cu principiile pe care tu le ai.
În spatele toleranței se ascund cei cărora le este teamă să acționeze, cei care preferă calea cea mai la îndemână și care pe urmă, din păcate, vor ajunge să se identifice cu ea. Când rămâi prea mult într-o situație ajungi să te obișnuiești acolo. Obișnuința creează o zonă de confort. Ai grijă! Zona de confort este vicleană uneori. Te face să crezi că atât meriți, sau că atât poți, că orice altceva te depășește.
Încearcă întâi să îl înțelegi pe celălalt. Nu îi poți schimba realitatea, dar îți poți da seama ce se întâmplă în ea.
Știu că nu e ușor să te pui în pielea altui om, pentru că fiecare duce atât cât este pregătit, atât până unde sufletul i-a ajuns. Nu poți gândi cu gândul lui pentru că nu ai căzut căderile lui și nu ai ridicat greutățile sale. Totuși… atât cât se poate, privește și din perspectiva celuilalt. Vei avea șanse mai mari de a-l înțelege. Acum acționează! Decide dacă poți să accepți sau nu, ori dacă se poate ajunge la un compromis.
În doze potrivite, compromisurile sunt benefice în orice relație, atât timp cât nu trebuie să dai prea mult deoparte din ce este important pentru tine. În primul rând o relație trebuie să te ajute să afirmi cine ești deja. Iar de acolo să crești, ori să ți se sufle în aripi dacă tu crezi că ai uitat să zbori.
Relațiile valoroase, sănătoase și de lungă durată nu se clădesc pe toleranță. Acele conexiuni, punțile pe care le trecem de la unul către celălalt, ele au la bază încrederea, bunul simț, respectul și înțelegerea reciprocă. Da, de ambele părți. Nu poți lăsa totul pe o singură parte. Altfel se rup la un moment dat. Sau, de la un capăt, se desprind.

                                                 Ai grijă de tine!
                                              Cu drag, Valentina

Tu

Vor spune despre tine că ești egoist dacă vei descoperi că cel mai important proiect din viața ta ești tu. Pentru că se tem că asta nu le va aduce beneficii. Dar se înșală.
Oamenii cu ochii plini de stele, oamenii cărora niciun vis nu li se pare prea înalt, oamenii care sunt recunoscători pentru orice detaliu descoperit înăuntrul lor, care nu sunt cei mai pricepuți dar se iubesc și lucrează cu încredere la minusurile lor, care spun întâi „Hai să vedem!” în loc de „Nu se poate!”, ei bine, aceștia sunt oamenii care strălucesc cel mai tare. Și astfel vor aduce lumină multă în jurul lor, și în jurul celor care vor fi aproape, sau care doar vor auzi despre ei.
Nu este niciodată prea mult „tu”, pentru că fiecare „tu” care lucrează cu sine însuși ne aduce beneficii. Și pentru că fiecare „tu” formează „noi”.
Vor spune despre tine că ești egoist, deși când au intrat în viața ta erau goi, iar când au ieșit, tu nu i-ai lăsat să plece cu mâinile goale. Și se uitau în urmă cu nedumerire iar tu le zâmbeai, pentru că tu știai că în toată călătoria lor vor duce cu ei părți din tine. Și pentru că știai că acolo unde rămâne loc, poți construi din nou, de vrei. Iar lor… Lor li se părea incredibil și spuneau despre tine că nu ești normal, pentru că tu nu te potrivești între limitele normalului în care au trăit ei. Dar până la urmă… cine stabilește ce e normal și ce nu este pentru fiecare? Atât timp cât normalul tău nu se răsfrânge negativ asupra celorlalți, ieși din rând. Fii fabulos!
Nu este niciodată prea multă speranță, prea multă simplitate, prea multă blândețe, prea multă liniște, prea mult din tot ceea ce tu iubești.

       Cu drag, 
      Valentina 

Ar trebui să ieșim la ferestre, să aplaudăm și copiii!

Ne-au învățat să trăim prezentul și să ne fim unul celuilalt, și marea și muntele, răsăritul și apusul, ploaia și curcubeul.
Ar trebui să le aplaudăm puterea cu care au înțeles că, pentru moment, libertatea înseamnă doar un pătrățel, sau că poți salva oameni, culmea, doar cu îndepărtare, cu neîmbrățișare, cu nesărut.
Ne-au învățat să îi acceptăm pe cei din jur, exact așa cum sunt, fără a face comparații… cum nici ei nu ne compară pe noi cu alți părinți.
Ne-au învățat să iubim necondiționat, așa cum ei ne iubesc, și atât… fără să ceară nimic la schimb.
Ne-au învățat să iertăm, așa cum ei iartă… și noi greșim, și noi ne mai uităm promisiunile, dar ei nu se supără pe noi niciodată.
Ar trebui să aplaudăm răbdarea și înțelepciunea cu care ei au acceptat această viață nouă, această schimbare bruscă a definiției despre copilărie. Să aplaudăm zâmbetul și mângâierile pe care ni le-au oferit, atunci când ne-au simțit tristețea și îngrijorarea, pe care uneori nu le-am mai putut ascunde.
Ar trebui să aplaudăm privirea cu care ne-au încurajat să mergem ferm mai departe. Și trebuie să mergem! Pentru ei! Fiindcă pe umerii lor mici, stă o întreagă națiune. Una singură! Întrucât, toți acești copii, sunt planeta noastră de mâine.❤

Vă îmbrățișez!

Cu drag, Valentina!

Cei mai frumoși oameni sunt oamenii liberi!

Suntem suma locurilor prin care am trecut de-a lungul vieții.
Suntem suma oamenilor pe care i-am întâlnit.
Suntem suma celor pe care i-am rănit sau pe care i-am făcut să râdă.
Suntem suma dorințelor noastre, a alegerilor pe care le facem, suma gândurilor pe care le trimitem în Univers, a rănilor pe care le-am închis sau care au rămas încă deschise.
Suntem suma zâmbetelor pe care le-am oferit sau pe care le-am primit în timp.
Suntem liniștea pe care o câștigăm iertând, suntem forța ce ne-o dă iubirea, suntem putere atunci când ne ținem de mână.
Suntem rădăcini, când nu uităm de unde venim, și suntem orizont atunci când nu ni se fură speranța.
Cele mai frumoase lucruri în viață, de fapt nu sunt lucruri… Sunt locurile unde rămâne câte o parte din noi. Sunt amintirile, sunt zâmbetele sincere care se citesc în priviri, sunt oamenii pe care îi iubim, îmbrățișările calde, copiii care râd și aleargă liberi.

Te îmbrățișez cu drag!❤

Valentina!

Adevărata credință se poartă în suflet, cu discreție, fără spectacol!

O secundă!
Atât trăim în prezent. În rest, suntem trecut și viitor. Suntem un puzzle creat din planuri, din amintiri, și o secundă.
O clipire scurtă de pleoape, un fior sau un oftat, și e deja de mult trecută. Îți ia mai multă vreme să o povestești, să o plănuiești ori să ți-o imaginezi cum va fi când o să vină.
„Trăiește clipa” nu înseamnă să trăiești la întâmplare, ori să te abandonezi excesului pentru că atât ești și nu știi ce va fi mâine. Nu înseamnă să dai deoparte responsabilitățile în favoarea fericirii de moment.
„Trăiește clipa” înseamnă să fii conștient. Indiferent dacă o secundă te prinde cu zâmbetul pe buze sau cu fruntea încruntată, important este să conștientizezi acea secundă. Să ai ce povesti atunci când ți-o aduci aminte. Să poți pune-n poveste, povețe și vorbe înțelepte. Și să nu crezi că este doar un mic detaliu care „Eh, a trecut oricum!”.
Știu! Viața trebuie clădită din aspirații mari spre realizări mărețe. Dar sunt peste tot acele mici detalii care fac o conexiune între toate, și pe care nu trebuie să le scăpăm. Orice gând, orice gest, orice cuvânt contează. Da! Mai ales dacă este negativ! Vezi de unde vine și mergi acolo. Apoi confruntă-te cu ceea ce găsești. Învinge tu! Și nu lăsa timpul să rezolve, crezând că o să șteargă el consecințele trimițându-le uitării.
Orice secundă te definește. Poate fi o cărămidă, o piatră sau un fir de nisip. Oricum ar fi, te construiește. Ai grijă cum o așezi… te va conduce către propriul tău destin.
Greu, ușor, totul este important. Îți doresc ca fiecare clipă care trece, să te trimită spre viitor, demn și curat. Sunt două aspecte fundamentale care stau la baza clădirii unui om integru.
Nu-ți pierde identitatea! Ai grijă de tine! De mintea și de inima ta! Păstrează-ți conștiința curată, să poți cunoaște liniștea. Învață să ai răbdare și să pui calm în toate. Adevărata credință se poartă în suflet, cu discreție, în acțiunile pornite din inimă și din mintea curată, fără spectacol. Sărbători cu bine!
Vă îmbrățișez!❤

Cu drag, Valentina!

Totul va fi bine!

Ne vom întoarce și ne vom zâmbi mai mult…
Vom privi mai atenți și vom vedea mai bine.
Vom asculta, nu pentru a judeca, ci pentru a înțelege.
Vom simți mai intens, dar vom și prețui tot ce putem simți.
Vom ierta și vom iubi mai mult, ne vom întoarce mai înțelepți, mai buni și mai puternici.
Până atunci însă, evită pe cât posibil știrile. Urmărește un jurnal pe zi, cred că e suficient să fii la curent cu statisticile și cu tot ce se întâmplă. În rest, sunt sigură că te-ai informat deja destul cât să știi cum să ai grijă de tine. Pentru a fi sănătos fizic, trebuie să fii sănătos și psihic în același timp. Rămâi așa pentru cei dragi, dar și pentru tine, cel din viitor. Ai grijă cum ajungi acolo.
Știu că avem prea mult timp liber. Să fim recunoscători că îl avem. Timpul este mersul înainte, iar tu, nu uita că te construiești singur. Gândește bine cum îl folosești.
Nu sta toata ziua în pijamale, nu suntem internați. Doar stăm ceva mai mult timp în case decât de obicei.
Fă mișcare! Vei găsi on-line zeci de programe de antrenament pentru acasă, indiferent dacă ai sau nu accesorii fitness. Convinge-ți membrii familiei să faceți asta împreună. Va fi mult mai distractiv.
Alege o destinație pentru când vom putea călători din nou și învață o nouă limbă străină.
Lucrează de la domiciliu dacă ai posibilitatea aceasta.
Ignoră întrebările „De ce noi?”, „De ce acum?”. PREZENT! Atât! Trebuie să ne descurcăm cu asta!
Renunță la teoriile conspiraționale. Găsește alte subiecte pe care să le dezbați cu prietenii, cu familia.
Poartă parfumul preferat. Apoi poartă zâmbetul care va face mai frumoasă ziua celor de lângă tine. Contează cum te raportezi la tine însuți, dar și cum rămâi în amintirile celor dragi. Fără să vrei, ai față de ei această datorie.
Dacă locuiești la curte, profită, stai cat poți de mult afară! Simte și trăiește primăvara, să ne-o povestești și nouă, celor care o pierd.
Sănătate multă și să ai grijă de tine, pentru că așa ai grijă și de cei din jurul tău!
Vă îmbrățișez! Pe curând!
#TotulVaFiBine!❤🌈

Cu drag, Valentina!

Te voi iubi în fiecare zi, de parcă te-aș pierde mâine!

 

 

Există locuri în inima unui om în care nu poate pătrunde oricine. Uneori, aceste locuri rămân așa, pustii, pentru totdeauna. Nu le poate umple nimeni.
Ne-am întrebat de multe ori amândoi, cum tu, ți-ai găsit loc în inima mea acolo unde alți oameni n-au reușit. Dar la fel de multe ori ne privim și găsim răspunsul, tot împreună. De fapt, te-ai potrivit pur și simplu. Din acele locuri lipseai tu. Nu altcineva. Altcineva nu s-ar fi potrivit.
Și atunci te-am iubit. Te-am iubit cu toată inima, bucăți strânse laolaltă, și cu toate gândurile. Cu toate bucuriile și cu toate lacrimile care nu te-au înțeles de la început, te-am iubit. Ți-am iubit privirile și zâmbetul, ți-am iubit vocea frumoasă care făcea fluturi să își deschidă aripi, și atingerile tale care m-au reconstruit am iubit.
Și te iubesc la fel de mult când te încrunți, te iubesc când taci dar totuși mă ții strâns în brațe ca să te aud mai bine. Te iubesc când uiți dar te iubesc și mai mult când mă minți că îți aduci aminte. Te iubesc că îmi găsești scuze și că mă ierți chiar și când eu nu știu să explic. Te iubesc când lași timpul tău să treacă fără tine, doar ca să faci timpul meu să stea în loc pentru mine mai multe clipe. Și te iubesc pentru că atunci, zâmbetul meu îți luminează chipul cel mai tare. Te iubesc pentru că mă înveți să fiu liberă și să rămân cine sunt. Te iubesc pentru că nu m-ai lăsat niciodată în urmă, chiar dacă de multe ori nu am avut dreptate. Te iubesc pentru că mă susții și mă ridici ușor pe vârfuri, atunci când vezi că nu am încredere în mine că pot să zbor.
În altă viață, o să te caut să câștig mai mult timp cu noi. Și n-am să mai hoinăresc atât până să dau de tine. O să îmi pun semne în suflet privirea ta, câțiva fiori, și mai mult curaj… ca să te pot găsi mai devreme.
Și atunci, ca și acum, te voi iubi în fiecare zi, de parcă mi-ar fi teamă că te voi pierde mâine.

Valentina B.

Îi judecăm pe ceilalți, atunci când nu-i înțelegem!

Îi judecăm pe ceilalți atunci când nu-i înțelegem! Este folositor, dacă nu îndeplinim o funcție care să ne dea acest drept? O facem pe timpul cui? Oare chiar nu găsim altceva la schimb de făcut!?
Râdem cu gura până la urechi de cel de lângă noi, atunci când nu avem puterea să fim autocritici sau autoironici. Alegem să aruncăm cu pietre în alții, atunci când sunt mult prea mari, mult prea grele, pietrele cu care poate ar trebui să aruncăm în noi.
Fiecare om are povestea lui. Ce cauți tu în ea dacă nu se scrie despre tine!? Nu ai voie să mâzgălești, și nu ai înțeles pe deplin libertatea, dacă rupi tu pagini să faci din ele avioane de hârtie. Nu ai dreptul să critici un om, dacă nu pe umerii tăi cad greutățile lui.
Dacă ești atât de bun, dacă tu știi cum, în loc să judeci, poate ar fi mai bine să ajuți. Dacă ai ști cât de mult putem influența viața cuiva cu ceea ce spunem sau cu ce am putea face pentru ei!
Povestea ta! Cum arată ea? Te-ai întrebat vreodată dacă ai putea iubi pe cineva ca tine, și dacă „Da”, atunci, de ce!? Cred că ar fi singurul moment în care ai putea descoperi părțile tale frumoase, iar pe celelalte, să îți dorești să le corectezi, astfel încât să fii mândru să le arăți lumii întregi. Nu trișa! Fii corect cu tine însuți! Acolo, tu cu tine! Este singurul lucru pe care ți-l datorezi.
Caută drumul care duce spre inima ta. Luptele, furtunile, liniștea ei, toate depind de minte. De aici, din modul tău de a gândi, poți vindeca răni ori le poți săpa mai tare. Din alegerile pe care le faci. Din ce accepți și din ce lași să treacă pe lângă tine. Din ce dai deoparte și din ce păstrezi.
Elimină gândurile care îți fac rău. Cu ele te hrănești tu? Orice idee începe și se termină atunci când vrei. Gândurilor cărora le dai putere, vor avea putere asupra ta atunci când nici nu te aștepți.
Sentimentele, cuvintele, faptele tale, trec dincolo de tine și îi afectează pe cei din jur. Iar această energie pe care tu le-o transmiți, se întoarce către tine precum un boomerang, doar că amplificată, venind de la ei toți. Pentru că puțini sunt cei buni care pot ierta și care ar putea să te înțeleagă.
Descoperă ce ai în plus față de alții și nu ce ai în minus. Și folosește-ți timpul să valorifici acest lucru. Nu lega fericirea de viitor, căutând-o doar în ce ai putea avea, ori unde ai putea ajunge. Poți lucra la visul tău zi de zi, zâmbet cu zâmbet și lacrimă cu lacrimă, dar găsește bucuria vieții, acolo unde ești, acum.
Pe timpul cui duci grija lor sau mereu a zilei care vine? Când ești important tu? Pe tine când te analizezi, când te-nțelegi? Le știi pe toate? Nu ai loc de mai mult? Tu când te cerți? Pentru ce te feliciți? Când trăiești tu?
Dacă greșesc, iartă-mă, te rog! Demontează bucată cu bucată toate „iluziile” de mai sus!

Valentina B.

Când tu faci gloanțe din cuvinte…

Iar din priviri arunci săgeți, eu din ce să îmi fac scut? Când să mai învăț cum funcționează nepăsarea!? Mi-a fost prea repede alungată de nemângâieri, de neîmbrățișări, de nesăruturi.
Mă vezi că te privesc uimită, că umerii nu mai pot duce atâtea vorbe otrăvite, dar nici nu vrei să te oprești. Încerc să îți vorbesc… Nu reușesc să te acopăr. Pe buze, dezamăgite, rămân mii de cuvinte. Altele, își găsesc calea înapoi.
Am obosit. Privește-mă! Vezi? Mă înnec! Încerc să prind în palma mea, mâna ta, care haotic taie în aer invizibile apăsări ce nu îți mai încap în suflet. Încă mai cred, poate naivă, că o atingere ne-ar mai putea salva.
Nu mai striga! Pui între noi tot Universul. N-am să mai pot să te ajung.
Sunt femeie, dar jumătate sunt copilă de fiecare dată când tu mă cerți. Nu știu cum să mă apăr. Nu mai am nici orgolii. Dar încă am speranțe. Nu gloanțele ucid, ci golul ce rămâne. Când termini, ia-mă în brațe! Lasă-ți inima să simtă, cum a mea bate, exact la fel, chiar și atunci când o rănești tu!

Valentina B.